De 10 ani sint “legat” de “Poveșțile lu Pilu”, probabil singura poveste dedicată “șemineului de poveste” din viața campionilor români.
Sunt “rac” (eu sunt pentru sunt) cu o vechime de peste o jumătate de secol pe acest “teritoriu”. M-am întâlnit cu această lume într-o vară. 1967. De atunci alerg, alerg, alerg… Habar n-am de ce.
Îmi plac poveștile și marea. Accept prostia, dar nu-mi plac proștii.
In fiecare zi simt cum trăiesc o poveste, apoi alerg, alerg, alerg…
N-am trecut prin școală fără motiv, așa că am acceptat filosofia, istoria, antropologia dar și… antreprenoriatul.
Emoțiile rămân dincolo de camere, lumini și alte “ingrediente” ce-mi fac poveștile, basme spre… nemurire.
