Avansul tehnologic contemporan a fluidizat granițele dintre creația umană și cea artificială, generând interogații profunde referitoare la esența autoratului și a experienței estetice. Situația în care un cititor este profund emoționat de o frază generată de inteligența artificială, deși emoția persistă, ridică întrebarea fundamentală: cine este, de fapt, autorul?
Dilemă este abordată în volumul "Literatura în era inteligenței artificiale", care explorează intersecția dintre ingeniozitatea umană și posibilitățile extinse oferite de noile tehnologii. Lucrarea subliniază că, deși inteligența artificială nu poate deveni un "poet" în sensul tradițional, ea poate produce "poezie" capabilă să emoționeze. Un experiment inspirat de definiția poeziei dată de Ioan Mureșan a demonstrat că inteligența artificială poate îndeplini majoritatea criteriilor de generare a unei opere lirice cu impact emoțional.
.
.
Tradițional, autorul era considerat creatorul incontestabil al operei, sursa intenției și a expresiei artistice. Odată cu apariția inteligenței artificiale generative, această paradigmă se complică. Este autorul programatorul care a conceput algoritmul? Este modelul lingvistic însuși, o entitate non-conștientă, dar capabilă să producă texte coerente și emoționante? Sau este cititorul, a cărui interpretare și rezonanță emoțională validează actul de creație? Transformare este de o anvergură fără precedent.
De-a lungul istoriei, literatura a cunoscut numeroase adaptări tehnologice, însă de această dată, modificarea nu se limitează la suportul de lectură, ci pătrunde în însăși structura frazei, în actul de creație. Se anticipează că literatura se va adapta acestei noi epoci, devenind, probabil, mai puternică și mai accesibilă prin mijloace ce sintetizează o vastă "memorie artistică și estetică".
.
În cele din urmă, chiar dacă instrumentele de creație se schimbă, esența literaturii rămâne legată de capacitatea de a genera emoție și de a provoca reflecție. Întrebarea fundamentală nu este dacă inteligența artificială poate fi autor, ci cum colaborarea dintre inteligența umană și cea artificială poate îmbogăți și redefini peisajul literar, oferind noi perspective asupra creației, responsabilității și experiențe cititorului..
