Duminică, 23 iunie, de la ora 18.00, la TVR 3 puteți revedea o poveste de succes, despre o viață dedicată sportului.
Prenumele „eroului de poveste” am crezut că este: APĂRĂ!
Aşa l-am cunoscut. Auzeam comentatorul spunând: Apără Munteanu!
Din nou fază cu echipa României sau Steaua în apărare şi din nou: Apără Munteanu! Cred că aveam cinci sau şase ani. Întrebările ciudate ale copilăriei – „Ce părinte să fii, să-ţi numeşti copilul...APĂRĂ?”. M-am agăţat de tatăl meu şi l-am întrebat – „Alt prenume n-are?”. A zâmbit şi mi-a spus că-l cheamă...NICOLAE!
De aici începe povestea, de pe linia porţii.
Nicolae Munteanu a fost, este şi rămâne unul dintrei cei mai mari portari din istoria handbalului românesc. Probabil regretatul Cornel Penu să nu fie de acord şi...accept.
Nicolae Munteanu, dincolo de linia porţii, semicerc sau dreptunghiul de 40 pe 20, e discret. Nu iese în evidenţă cu nimic, uneori pare liniar, enervant de calm (doar e ardelean), dar pregătit pentru orice contra atac. Zâmbetul e calculat, cuvintele îi sunt puţine, dar cu toată această – hai s-o numesc discreţie – este perfect. Îi simţi prezenţa şi pleci de acolo nu înainte de a întreba: Cine-i?
Cele trei medalii olimpice nu l-au schimbat, nici titlul suprem cucerit cu Steaua Bucureşti. Cred că discreţia lui e un paravan. Ştie în fiecare moment că o greşeală înseamnă gol. Dincolo de linia porţii e statistică şi nu vrea să existe semnul „minus”.
Nicolae Munteanu crede că este important să lase „o dâră” în urma sa şi a făcut-o, şi el ştie asta. N-a cerut nimic şi nici nu cere, dar uneori când e în tribună în faţa lui „dansează” o pânză gri nelăsând ca acest sport – handbalul – să-şi deseneze gloria.
E trist pentru puţin timp, pentru că un meci nu durează decât o oră şi apoi revine la prenumele de altădată. APĂRĂ!
Iartă-mă, Nicolae, dau un miel!
Alexandru Valentin Bănoi, jurnalist
***
NICOLAE MUNTEANU
- triplu medaliat olimpic
- data naşterii: 7 decembrie 1951, Braşov
- a fost descoperit de Dumitru Popescu Colibaşi
- în anul 1971 este legitimat la Steaua
- a câştigat 14 titluri de campion naţional
- a fost antrenor secund la Steaua
- a fost antrenorul secund al naţionalei României
- din 1977 este maestru emerit al sportului
- în 2000 i-a fost decernată distincţia Medalia Naţională „Serviciul Credincios”
- a câştigat Cupa Campionilor Europeni Steaua – TSKA Moscova, 1977
- palmares olimpic:
Montreal 1976 – medalie de argint
Moscova 1980 – medalie de bronz
Los Angeles 1984 – medalie de bronz
Foto (c) cosr.ro/ Comitetul Olimpic și Sportiv Român
