Represiunea comunistă îndreptată împotriva celor care se opuneau regimului dezvăluie, şi astăzi, noi victime. Rămăşiţele a doi bărbaţi au fost deshumate în cimitirul din oraşul Năsăud unde cei doi au fost îngropaţi, în 1956, într-o groapă comună.
Sarcina arheologilor nu a fost una uşoară pentru că peste mormântul nemarcat s-au suprapus alte morminte. Rămăşiţele găsite vor fi supuse examinării medicilor legişti, după care procurorii Parchetului Militar Cluj vor deschide un dosar de cercetare penală la sesizarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului.
Gheorghe Paşca, la vremea aceea în vârstă de 55 de ani, şi Gavrilă Rus, în vârstă de 22 de ani, au fost ucişi în munţii din zona Bistriţei, în apropiere de oraşul Năsăud, în 1956. Primul era maramureşan şi a rezistat ca fugar aproape un deceniu. Era un ţăran înstărit şi vânător şi a intrat în conflict cu autorităţile comuniste în anul 1946 când a refuzat să îşi predea puşca de vânătoare. Tânărul i s-a alăturat în ultimul an de partizanat după ce a fost la Canal şi a hotărât că nu mai suportă umilinţele la care era supus de regim. Rudele, dar şi martorii de atunci ai evenimentelor îşi amintesc cum au fost prinşi cei doi -prin trădare- şi cum au fost ciuruiţi de armele securiştilor şi miliţienilor, apoi aduşi şi expuşi la morga oraşului Năsăud.
Gheorghe Rus, vărul lui Gavrilă Rus, spune că în iarna anului 1956, într-o sâmbătă seara, cei doi au venit la ei acasă şi cineva -“unu care era căţălul Miliţiei şi Securităţii”- i-a turnat. Au fost înconjuraţi şi a auzit împuşcăturile în rafale. I-au luat cu săniile şi i-au dus la Năsăud. Toţi ştiau că vor fi înmormântaţi la Năsăud, dar nu au avut voie să se apropie de locul exact unde au fost îngropaţi.
Virgil Cotuţiu, martor la evenimente, spune că era în clasa întâia sau a doua şi îşi aminteşte cum au fost aduşi cei doi, aruncaţi pe ciment la morgă şi tot oraşul s-a perindat să îi vadă. Nimeni nu întreba nimic, dar toţi ştiau cine sunt pentru că erau căutaţi multă vreme. Spune că Paşca era greu de prins pentru că era inteligent: se încălţa cu opincile invers ca să lase urme false.
După o cercetare a documentelor din arhive, arheologi şi istorici de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc au pornit acţiunea de căutare a osemintelor celor doi bărbaţi. De faţă a fost şi fiul lui Gheorghe Paşca, orfan de la vârsta de doi ani. Şi-a cunoscut tatăl numai din câteva fotografii pe care le-a adus cu el şi din povestirile celorlalţi localnici.
Şansele ca arheologii să găsească scheletele întregi ale celor doi bărbaţi sunt destul de mici pentru că aceştia au fost aruncaţi într-o groapă comună, nemarcată, iar peste ani, în cimitirul aglomerat şi situat în pantă, s-au suprapus alte morminte. Au găsit, totuşi, mai multe fragmente care vor fi autopsiate.
Gheorghe Petrov, arheolog la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, spune că informaţiile în acest caz se pot recupera doar de la contemporanii celor două victime şi ale evenimentelor pentru că documentele Securităţii sunt bine ticluite şi conţin multe falsuri pentru a îşi ascunde propriile crime.
Acţiunea de deshumare s-a făcut sub supravegherea procurorilor Parchetului Militar Cluj, în urma unei sesizări penale depuse de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, la solicitarea rudelor celor doi bărbaţi. Familiile vor dreptate pentru cei pe care i-au pierdut, dar şi să îi reînhumeze acasă.
